Rugă
lasă-mi Doamne zările
dă-mi marea să îmbrățișez chemarea
a unei femei ce a pășit spre nemurire
nu am înțeles atunci durerea ce mă apasă
era har, era blestem
să văd cum mori în taina primei primăveri
lasă-mă femeie să țin în brațele vânjoase nesfârșitul
lasă-mă să-ți descopăr curcubeul privirii
să frâng în palme neștiutul
deschide-te femeie în noapte
mătasea verde învăluindu-ți sânii
trupul gol să se răsfrângă în ape
sub raza clarului de lună
seara îți mângâia pașii
la cina poeților în altarul cuvântului
treceai dintr-o clipă în altă clipă
lăsând în urmă flori de câmp
treceai albă și pură
o lacrimă crudă în poala universului
treceai și nu îți păsa
că viața asta te lasă
te vei așeza în cer între îngeri
ascunzând o aripă rănită într-un zid
râdeai privind la mine
în jocul nebunesc a două trupuri împletite
un joc de dor, adânc, profund, amețitor
am înțeles atunci
erai un ideal cioplit din plăsmuiri
se risipeau și nopțile în zori de zi
eu am rămas femeie
un trubadur nebun pe țărmul mării
adunând cuvinte în palmă din cioburi de speranță
voi coborî să mor în valuri
tot așteptând sărutul unei tainice femei
în lotca ce plângea pe mare
Viorel Birtu Piraianu
România
7.01.2022
OrenSeñor hazme conocer los piesdame el mar para abrazar el llamadode una mujer que se paso hacia la inmortalidadNo entendí entonces el dolor que me está presionandotienes, tienes un soplopara ver cómo se muere en el misterio de la primera primaveramujer déjame tenerte en mis brazos para siempredéjame descubrir el arco iris de tu miradapara abofetear al sin saberloAbra mujer por la nocheseda verde para envolver tus tetascuerpo vacío para salpicar en las aguasBajo la luz de la lunala noche acaricia tus pasosen la cena de poetas en el altar de la palabraestabas pasando de momento a momentodejando atrás flores del campoTe pasabas de blanco y purouna lágrima cruel en el regazo del universopasabas por ahí y no te importabaporque esta vida te dejate sentarás en el cielo entre los ángelesEscondiendo un ala herida en una paredte estabas riendo mirándomeen el loco juego de dos cuerpos trenzadosun juego de anhelo, profundo, profundo, vertiginosolo entendí entoncesEras una tienda ideal de aradosLas noches estaban en peligro incluso en el díaSeguí siendo una mujeruna trompeta loca a la orilla del marreuniendo palabras en la palma de la esperanzaBajaré a morir en las olastodavía esperando un beso de una mujer misteriosaen la loca que estaba llorando en el marViorel Birtu PiraianuRumanía7.01.2022
No hay comentarios:
Publicar un comentario